Osteoartrita articulației interfalangiene distale, Boala artrozică – simptome, tratament, de ce apare – twinsaparthotel.ro
Boala artrozică — factori de risc și mijloace de prevenție Home » Boala artrozică — factori de risc și mijloace de prevenție Boala artrozică este o afecțiune degenerativă heterogenă a articulatiilor sinoviale, în care toate structurile articulației suferă modificări patologice, deseori concomitent [1].
Există numeroase căi care conduc la apariția bolii artrozice, dar prima etapă este adesea afectarea mecanismelor de protecție articulară.
Componentele articulației cu rol protector sunt reprezentate de capsula și ligamentele articulare, mușchii, aferențele senzoriale și osul subcondral.
- Articulatiile interfalangiene distale. Dureri articulare în boala cauză
- Simptome, cauze și tratament Afla totul despre artroza: Simptome, tipuri, diagnostic si tratament ceaietc.
- Unguente si creme pentru articulatii
- Atitudine vicioasă în semiflexie și rotație externă Contractură musculară.
- Artrita reumatoidă
- Artrita articulației interfalangiene distale, Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza
- Tratamentul cuprinzător al osteoartritei
Capsula articulară și ligamentele servesc ca factori de protecție pentru articulații, asigurând o limitare a amplitudinii de mișcare a acesteia. Lichidul sinovial reduce frecarea între suprafețele articulare, servind astfel ca un protector major împotriva uzurii cartilajului acoperitor al capetelor osoase respectiv meniscurilor articulare.
Mecanoreceptorii prezenți în structura capsulei, ligamentelor, tendoanelor și mușchilor care susțin articulația, sunt activați la un anumit grad de tensionare, oferind feedback prin măduva spinării mușchilor și tendoanelor.
Contracția mușchilor la momentul potrivit în timpul mobilizării articulației asigură puterea și accelerația corespunzătoare pentru ca segmentul să își îndeplinească sarcinile.
Artrita reumatoidă
Stresul mecanic al articulației este redus la minimum prin contracția musculară osteoartrita articulației interfalangiene distale decelerează articulația înainte de impact și asigură o distribuție uniformă a acestuia pe toată suprafața articulației.
Osul subcondral are, de asemenea, un rol de absorbție a șocurilor mecanice din articulație [2].
Eșecul acestor mecanisme de protecție articulară, crește riscul de leziune a articulațiilor și de degenerare a acestora. Spre exemplu, artropatia Charcot — o boală artrozică severă și rapid progresivă, care debutează atunci când apare o leziune articulară minoră în prezența neuropatiei periferice cu origine în coarnele posterioare ale maduvei spinării.
Un alt exemplu de eșec al factorilor de protecție articulară este reprezentat de ruperea ligamentelor, o cauză binecunoscută a debutului precoce a bolii artrozice [1,2]. Vulnerabilitatea articulară și stresul articular sunt cei doi factori majori care contribuie la dezvoltarea bolii artrozice.
Artrita articulației interfalangiene distale
Pe de o parte, o articulație vulnerabilă a cărei factori protectori sunt disfuncționali poate dezvolta artroză în urma unui stres mecanic minim — echivalent unor activități fizice uzuale. Pe de altă parte, într-o articulație tânără cu factori de protecție competenți, este necesară o leziune acută majoră sau o supraîncărcare îndelungată pentru a precipita boala artrozică [2,3]. Factorii de risc pentru boala artrozică contribuie fie la sensibilizarea articulației factori sistemici sau factori din structura articulațieifie cresc riscul prin agresiunea asupra structurilor articulare.
De obicei, o combinație de factori de agresiune și sensibilizare este necesară pentru a influența debutul sau progresia bolii artrozice [2,3]. Factorii de risc pentru boala artrozică pot fi clasificați în două categorii: I. Factori sistemici: vârsta, genul, factorii genetici II. Cu toate acestea, distincția între categorii este arbitrară, întrucât unii factori ex. Factorii sistemici Vârsta Înaintarea în vârsta reprezintă cel mai influent factor de risc pentru boala artrozică, prevalența și incidența bolii crescând dramatic odată cu vârsta.
Îmbătrânirea crește vulnerabilitatea articulațiilor prin mai multe mecanisme.
Osteoartoza deformantă (OA)
În timp ce, la tineri, încărcarea dinamică a articulațiilor stimulează sinteza matricei cartilaginoase de către condrocite, odată cu înaintarea în vârstă, cartilajul devine mai puțin receptiv la acest stimul. Parțial din cauza acestui deficit în sinteza matricei cartilaginoase ca urmare a încărcării dinamice a articulației, cartilajul se subțiază cu vârsta și prezintă o tensiune mai mare de forfecare în straturile profunde bazaleceea ce conduce la un risc mai mare de deteriorare a acestuia [2].
Mai multe studii transversale au demonstrat o prevalență mai mare a gonartrozei, odată cu înaintarea în vârstă []. Îmbătrânirea crește, de asemenea, incompetența factorilor de protecție articulară.
Osteoartoza deformantă (OA)
Mușchii care susțin articulația devin mai slabi odată cu vârsta și răspund mai lent la feedback-ul generat la nivelul mecanoreceptorilor tendo-ligamentari. Ligamentele degenerează odată cu vârsta și devin mai puțin capabile să absoarbă impulsurile mecanice. Cartilajul îmbătrânit suferă o alterare a funcției condrocitelor și răspunde diferit la citokine și factori de creștere [2,5].
O combinație a tuturor acestor factori funcționează în concordanță pentru a crește vulnerabilitatea articulațiilor odată cu înaintarea în vârstă.
Genul Femeile au mai multe șanse de a dezvolta boala artrozică. Femeile în vârstă prezintă un risc ridicat de artroză în toate articulațiile, un risc care crește odată cu apariția menopauzei, în special datorită deficitului de hormoni estrogeni.
Cu toate acestea nu este încă complet elucidată vulnerabilitatea articulațiilor femeilor vârstnice pentru dezvoltarea bolii artrozice. În studiul longitudinal Framingham, femeile aveau un risc de 1,8 ori mai mare de a dezvolta artroză decât bărbații [8]. Studii transversale au demonstrat că gonartroza este mai răspândită la femei [4,6].
O metaanaliză a a arătat că bărbații au un risc redus de gonartroză, coxartroza sau artroza mâinii [9].
Deteriorarea capsulei articulare a articulației interfalangiene, Meniu cont utilizator
Factorii genetici Boala artrozică are o componentă genetică semnificativă. Există o heterogenitate genetică semnificativă în funcție de articulația afectată existând însă și dovezi ale variației rasiale, ceea ce complică studiile genetice [13,14]. Aproximativ 30 de locusuri au fost asociate cu riscul de a dezvolta boală artrozică la șold sau genunchi [3,12,13]. Indicele de masă corporală IMC Supraponderalitatea și obezitatea sunt factori de risc major pentru dezvoltarea gonartrozei. O meta-analiză recentă raportând un risc relativ RR de 1,98 1.
În mod similar, s-a raportat că reducerea IMC este asociată osteoartrita articulației interfalangiene distale o reducere a riscului de a dezvolta gonartroză.
Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza Osteoartrita articulațiilor degetelor All rights reserved doc. Autor: Dr. Cosmetice si ingrijire personala Guta la articulatiile degetelor de la mana In cazul pacientilor care sufera de guta- boala metabolica- se produce o inflamare dureroasa a articulatiilor ca urmare a acumularilor de cristale de acid uric. Categorie Sanatate Osteoartrita - Generalitati Osteoartrita este o afectiune in care cartilajul care protejeaza si inveleste suprafetele articulare se deterioreaza o data cu trecerea timpului. Surse: Artroza Artroza mai este denumita si osteoartrita, fiind cea mai frecvent intalnita forma de artrita.
Pentru șold, asocierea dintre IMC crescut și boala artrozică este mai puțin documentată fiind raportată o asociere semnificativă, dar mai slabă decât cea pentru genunchi [17]. Este posibil ca IMC crescut să contribuie la apariția gonartrozei datorită efectului său asupra încărcării mecanice a genunchiului.
Totuși, IMC crescut a fost asociat cu dezvoltarea artrozei mâinii, o regiune care nu implică greutatea, ceea ce sugerează că IMC crescut poate crește riscul de dezvoltare a bolii artrozice prin factori sistemici, incluzând potențial inflamația sistemică. Sunt de asemenea studii care arată asocierea între secretia de către țesutul gras de leptine si adiponectine cu rol în degradarea cartilajului articular [3]. Factorii nutriționali Numeroase deficiențe nutriționale sunt asociate cu dezvoltarea bolii artrozice în studiile observaționale.
Acestea includ vitamina D, C, K și seleniu [3]. Studiile experimentale de înlocuire a micronutrienților incluzând vitamina A, D, E, K și seleniu, au fost însă dezamăgitoare, fără nicio dovadă semnificativă de beneficiu la cei cu boală artrozică constituită [3,18].
Astfel, dovezile actuale sunt insuficiente, pentru a face recomandări specifice cu privire la modificarea dietei pentru a preveni sau trata boala artrozică, deși o dietă echilibrată sănătoasă care menține un IMC normal poate reduce riscul de apariție a bolii unguent pentru dureri de spate, severitatea având dureri de spate progresia acesteia [19].
Hormonii sexuali și multiparitatea Nivelul hormonilor sexuali poate modifica riscul de osteoartrita articulației interfalangiene distale dezvolta boală artrozică. La femei, menarha timpurie este asociată cu un risc crescut osteoartrita articulației interfalangiene distale a suferi o protezare a genunchiului sau a șoldului, ceea ce sugerează că expunerea la estrogen la o vârstă mai tânără crește riscul de boală artrozică severă [20].
Vârsta la menopauză nu pare să modifice riscul de protezare a șoldului sau genunchiului [3,21], deși există unele dovezi care sugerează un risc crescut de a dezvolta artroza mâinilor în jurul perioadei osteoartrita articulației interfalangiene distale instalare a menopauzei 50 de ani. Rolul suplimentării cu osteocondroza mâinii stângi sexuali exogeni în patogeneza bolii artrozice este mai puțin elucidat. Utilizarea contraceptivelor orale pe bază de estrogen OCP este asociată cu laxitatea ligamentară a genunchiului [22] și astfel poate influența riscul de dezvoltare a bolii artrozice.
Cu toate acestea, studiile care au evaluat asocierea între utilizarea OCP și riscul de protezare a genunchiului au dat rezultate contradictorii [21].
Studiile care au evaluat efectul terapiei de substituție hormonală post-menopauză HRT au produs, de asemenea, rezultate contradictorii, unii raportând că această terapie este asociată cu un risc redus de artroză localizată la genunchi, șold sau coloană vertebrală, în timp osteoartrita articulației interfalangiene distale alte studii nu au identificat un efect protector [3].
În consecință, dovezile disponibile nu susțin utilizarea HRT pentru preventia bolii artrozice. Nu sunt studii concludente cu privire la asocierea intre nivelul testosteronului si boala artrozică.
Durerea în patologia reumatică (2)
Cu toate acestea, nivelul de testosteron este asociat cu alți factori de risc cunoscuți pentru boala artrozică, inclusiv slăbiciunea musculară sau creșterea IMC și scade odată cu înaintarea în vârstă [23].
Densitatea minerală osoasă Densitatea minerală osoasă BMD crescută a fost asociată cu artroza de șold, genunchi, mână și coloană vertebrală în mai multe studii transversale [3,24].
Studii longitudinale mai recente au confirmat legătura dintre BMD crescută și artroza de șold și genunchi [3,25]. Mecanismul prin care BMD crescută se asociază cu creșterea riscului de boală artrozică nu este pe deplin înțeles, deși este posibil să includă factori biomecanici locali și mediatori genetici ai regenerării osoase [26].
Articulația degetului arătător doare ce este
Factorii mecanici Factorii locali pot conduce la modificarea biomecanicii articulare și astfel la încărcarea anormală a articulației, leziune tisulară și dezvoltarea bolii artrozice. Structura articulară si malaliniamentul articular Anomaliile structurale articulare pot crește riscul de dezvoltare a bolii osteoartrita articulației interfalangiene distale.
Malaliniamentul articular, este, de asemenea, un factor semnificativ de risc pentru boala artrozică; deviația în varus a genunchiului a fost unguent pentru articulația genunchiului cu aparitia artrozei tibiofemurale și cu progresia acesteia [28].
De asemenea, se consideră că anomaliile de dezvoltare, cum ar fi displazia congenitală a șoldului, sunt factori de risc pentru dezvoltarea bolii artrozice cu debut precoce [3].
Traumatismul articular Traumatismul articular, inclusiv cel generat de tratamentul chirurgical, poate conduce la apariția bolii artrozice, de obicei denumită artroză post-traumatică PTA. Mecanismul dezvoltării Dureri articulare artrita se datorează suprasolicitării țesuturilor articulare în timpul traumatismului care conduce la leziunea tisulară ireversibilă. Contribuția traumei ca factor de risc la prevalența bolii artrozice variază considerabil în funcție de articulație.
Activitatea fizică Relația dintre exercițiile fizice și boala artrozică a fost evaluată în mai multe studii de cohortă, la populația generală și la grupuri speciale, cum ar fi alergătorii osteoartrita articulației interfalangiene distale agrement, niciunul dintre aceste studii nu a raportat un risc crescut de boala artrozică la cei care desfășoară activitate fizică moderată [3].
Articulațiile interfalangiene ale tratamentului degetelor
De asemenea, studiile arată un risc crescut de a dezvolta artroză de șold RR: bărbați 4,5, femei 2. În general, dovezile sugerează că activitatea fizică moderată nu crește riscul de a dezvolta boala artrozică, putând fi chiar un factor de protecție, prin tonifierea musculaturii stabilizatoare a articulației.
Forța musculară Este cunoscut faptul că pacienții cu artroza simptomatică a genunchiului și șoldului au o forță musculară redusă la grupele musculare adiacente acestor articulații, cum ar fi cvadricepsul sau abductorii șoldului, iar acest lucru este prezent chiar de la debutul bolii [33].
În mod tradițional, s-a crezut că acest fapt se datorează simptomatologiei algice care conduce la inactivitate fizică și hipotrofie musculară având ca si consecință scaderea forței musculare. Prin urmare, creștera forței musculaturii periarticulare poate fi un factor important pentru prevenirea bolii artrozice. Ocupaţia Activitatea profesională poate fi, de asemenea, asociată cu dezvoltarea bolii artrozice.
La sportivii de performanță, cum ar fi jucătorii de fotbal, a fost raportat un risc crescut de a dezvolta gonartroză [37].
În mod similar, la jucătorii de baseball, artroza cotului este mai frecventă [3], ceea ce sugerează că suprasolicitarea articulației poate fi asociată cu debutul bolii artrozice. Aspecte similare au fost observate în alte ocupații, cu meserii care necesită îngenunchiere și ghemuire repetitivă, cum ar fi mineritul și tâmplăria, asociate cu o șansă crescută de dezvoltare a artrozei de genunchi sau șold [38].
Observații comparabile au fost raportate la morari, a căror muncă a necesitat o folosire intensă a penselor digitale și la care a existat o prevalență mai mare a artrozei articulatiilor interfalangiene distale [3].
Boala artrozică – factori de risc și mijloace de prevenție
Factorii care predispun la dezvoltarea bolii artrozice, cum ar fi obezitatea, scădera forței musculare, factorii nutritionali si ocupationali sunt factori de risc modificabili. Acționând asupra acestori factori de risc se poate preveni apariția sau întârzia debutul bolii artrozice Artroza trebuie tratată înca de la primele semne ale bolii durerea articulara generată de mișcare, tumefacție articulară.
Arthritis Of The Fingers - Everything You Need To Know - Dr. Nabil Ebraheim
Există tratamente eficiente în primele stadii ale bolii artroizice pentru oprirea în evolutie sau încetinirea progresiei bolii. Acestea se adresează atât restabilirii mecanismelor de protecție articulară tonifiere musculară, reducerea greutății corporale, suplimentarea lichidului sinovial cu acid hialuronic sau colagen cât și stimulării regenerării cartilajului hialin, acoperitor al capetelor osoase articulare PRP — plasmă bogată în trombocite.
Studii aflate în desfășurare, asupra modificărilor celulare, biochimice și moleculare ale țesuturilor articulare, pot indica, în cele din urmă, modalități noi prin care această boală degenerativă poate fi tratată sau prevenită. Bibliografie: Fauci, A. McGraw-Hill Education. Marc C. Silman, Josef S. Smolen, Michael E. Weinblatt, Michael H. Weisman, Rheumatology, 7th edition. Elsevier Health Sciences. Update on the epidemiology, risk factors and disease outcomes of osteoarthritis.
Davis, M. The association of knee injury and obesity with unilateral and bilateral osteoarthritis of the knee. American journal of epidemiology, 2pp. Felson, D. The prevalence of knee osteoarthritis in the elderly.
